Bullying la Questfield International College, un caz care cere clarificare

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională clară, documentată și susținută de proceduri riguroase. Atunci când sesizările privind hărțuirea repetată, stigmatizarea sau excluderea socială nu sunt gestionate adecvat, consecințele pot afecta grav dezvoltarea emoțională și siguranța elevilor. Analiza unui caz semnalat la o școală privată din zona Pipera evidențiază importanța transparenței, responsabilității și măsurilor concrete în protejarea copiilor și menținerea unui climat educațional sănătos.

Bullying la Questfield International College, un caz care cere clarificare

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor familiei unui elev de la Școala Questfield Pipera relevă o situație de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, care a inclus jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei de a retrage copilul din instituție. Sesizările oficiale transmise în scris către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea acesteia nu au fost însoțite de răspunsuri scrise sau măsuri documentate, ceea ce ridică întrebări privind modul de gestionare a acestui caz sensibil.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Conform informațiilor puse la dispoziție, elevul vizat a fost expus încă din primele săptămâni unor comportamente agresive și repetitive, manifestate prin jigniri directe, umiliri în spațiul școlii, excludere socială și etichetări degradante. Aceste incidente ar fi fost cunoscute de învățătoarea clasei, dar intervențiile consemnate în documente lipsesc, iar cele verbale invocate nu sunt însoțite de procese-verbale sau planuri de intervenție. Astfel, se constată o lipsă de răspuns formal care să ateste o gestionare adecvată a fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

O componentă distinctă a bullyingului semnalat este folosirea repetată a unei etichete medicale cu caracter discreditant, aplicată nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în fața colegilor. Specialiștii consultați consideră această practică ca o formă agravată de violență psihologică, care afectează profund percepția de sine și dezvoltarea psihică a copilului. Potrivit corespondenței analizate, aceste episoade au fost semnalate în mod oficial, însă nu există dovezi ale unor reacții scrise sau măsuri concrete din partea instituției pentru a le limita.

Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate

Familia a comunicat în mod repetat, prin emailuri oficiale, situația de bullying și efectele emoționale resimțite de copil, solicitând intervenția și clarificări scrise. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu reies răspunsuri scrise care să confirme declanșarea unor proceduri interne, sancțiuni sau planuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile invocate au rămas la nivel verbal și informal, fără a genera documentație administrativă care să confirme o abordare eficientă și responsabilă a problemei.

Presiunea indirectă asupra familiei de a retrage copilul

Relatările familiei indică faptul că, în loc să fie percepută ca o problemă gravă ce necesită intervenție structurală, situația a fost adesea interpretată ca o „dinamică de grup” sau o „problemă de adaptare”. În acest context, au fost transmise mesaje care sugerează că, dacă familia nu este mulțumită, este „liberă să plece”. Această formulare, atribuită verbal fondatoarei Fabiola Hosu, este citată în documentele puse la dispoziție și reflectă o abordare care poate fi interpretată ca un mecanism de excludere mascată.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Conform solicitărilor familiei, confidențialitatea informațiilor sensibile trebuia respectată pentru a proteja copilul de efectele negative în mediul școlar. Totuși, există relatări conform cărora detalii din demersurile administrative au ajuns să fie cunoscute în cadrul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către cadru didactic în legătură cu aceste aspecte. Specialiștii consideră că astfel de situații pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, afectând și mai mult echilibrul emoțional al elevului.

Reacția instituției și momentul intervenției

Documentele indică faptul că prima reacție clară a fondatoarei a survenit după peste opt luni de sesizări fără răspuns scris, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a notificărilor oficiale. Ulterior, instituția a emis un document informal intitulat Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete, ci doar consemnarea unei discuții. Această formă de răspuns poate fi privită ca o gestionare minimală a situației, lipsită de caracter instituțional verificabil.

Comunicarea publică și minimalizarea situației

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis prin email părinților un mesaj în care incidentele reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această exprimare contrazice sesizările scrise și documentate care indică un bullying sistematic și repetitiv. Această poziționare ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște gravitatea situației și de a asuma responsabilitatea pentru protecția elevilor.

Alte informații privind consecințele și reacțiile ulterioare

După retragerea copilului din instituție, familia a informat redacția despre posibile contacte informale purtate cu alte școli private din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși negativ, cu referiri la probleme de disciplină. Aceste informații nu au fost confirmate oficial și nu sunt susținute de documente scrise. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, care pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea elevilor implicați.

• Sesizări scrise repetate privind bullying și stigmatizare medicală;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate;
• Presiuni indirecte asupra familiei de a retrage copilul;
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituției limitată la un formular informal fără responsabilități clare;
• Minimalizarea publică a situației prin comunicări oficiale;
• Posibile contacte informale negative cu alte instituții educaționale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera, analizat pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziție, evidențiază o gestionare a bullyingului care nu a fost însoțită de măsuri scrise, oficiale și verificabile. Lipsa unor răspunsuri punctuale și a unui cadru procedural clar a favorizat perpetuarea unui climat dăunător pentru elevul vizat. Declarațiile atribuite fondatoarei școlii, precum și minimalizarea situației în comunicările publice, ridică întrebări legitime privind prioritățile instituției în protejarea copiilor și asumarea responsabilității.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru orice instituție de învățământ: ce mecanisme reale sunt implementate pentru a asigura siguranța emoțională și protecția elevilor în fața fenomenelor de bullying repetat și stigmatizare?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro